În momentul decesului unei persoane, moștenitorii trebuie să parcurgă un proces juridic numit dezbaterea succesiunii. Acesta este primul pas pentru a prelua bunurile și datoriile lăsate de defunct. Procedura poate părea complicată, însă cu informațiile corecte și documentele necesare, acest proces poate fi realizat rapid și eficient.

În acest articol, îți voi explica pas cu pas cum să dezbați succesiunea, ce documente sunt necesare și cum te poți asigura că procedura se va desfășura conform legii.

Ce este succesiunea?

Succesiunea reprezintă procesul prin care averea unei persoane decedate este transmisă moștenitorilor acesteia. Aceasta include nu doar bunurile, dar și eventualele datorii lăsate de defunct. În România, succesiunea poate fi reglementată fie prin lege, fie prin testament, iar procedura este reglementată de Codul Civil și Legea nr. 36/1995 privind activitatea notarială.

Cum se deschide succesiunea?

Art. 954 Cod civil:

(1) Moştenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia.

(2) Moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă.

(3) Dacă ultimul domiciliu al defunctului nu este cunoscut sau nu se află pe teritoriul României, moştenirea se deschide la locul din ţară aflat în circumscripţia notarului public celui dintâi sesizat, cu condiţia ca în această circumscripţie să existe cel puţin un bun imobil al celui care lasă moştenirea. În cazul în care în patrimoniul succesoral nu există bunuri imobile, locul deschiderii moştenirii este în circumscripţia notarului public celui dintâi sesizat, cu condiţia ca în această circumscripţie să se afle bunuri mobile ale celui ce lasă moştenirea. Atunci când în patrimoniul succesoral nu există bunuri situate în România, locul deschiderii moştenirii este în circumscripţia notarului public celui dintâi sesizat.

(4) Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător atunci când primul organ sesizat în vederea desfăşurării procedurii succesorale este instanţa judecătorească.

Ce este dezbaterea succesiunii?

Procedura succesorală este un proces formal care presupune mai multe etape. În România, dezbaterea moștenirii poate avea loc fie la notar, fie la instanța de judecată, în funcție de situația fiecărei moșteniri.

De reținut este faptul că dacă se optează pentru dezbaterea moștenirii pe cale judecătorească, cel care solicită acest lucru trebuie să parcurgă în prealabil o procedură notarială constând în verificarea evidențelor succesorale.

Art. 193 alin. 3 Cod de procedură civilă:

La sesizarea instanței cu dezbaterea procedurii succesorale, reclamantul va depune o încheiere emisă de notarul public cu privire la verificarea evidențelor succesorale prevăzute de Codul civil. În acest caz, neîndeplinirea procedurii prealabile va fi invocată de către instanță, din oficiu, sau de către pârât.

Dacă notarul competent a fost deja sesizat cu dezbaterea moștenirii, iar succesibilii fie nu se prezintă în continuare, fie își contestă unii altora calitatea sau nu se înțeleg cu privire la compunerea masei succesorale și la întinderea drepturilor care li se cuvin, ori moștenitorii sau alte persoane interesate prezintă dovada că s-au adresat instanței de judecată pentru stabilirea drepturilor lor, procedura în fața notarului se suspendă.

Care sunt pașii necesari pentru dezbaterea unei succesiuni?

1. Obținerea certificatului de deces

Primul pas în dezbaterea succesiunii este obținerea certificatului de deces. Acest document se solicită de la oficiul de stare civilă (primăria) din localitatea unde a avut loc decesul. Fără acest certificat, nu se poate deschide procedura succesorală.

2. Verificarea existenței unui testament

În cazul în care defunctul a lăsat un testament, acesta trebuie prezentat notarului pentru a fi validat. Testamentul poate fi olograf (scris de mână de defunct) sau autentificat de un notar public. În absența unui testament, succesiunea va fi reglementată conform legii, respectând ordinea moștenitorilor legali.

3. Depunerea cererii pentru deschiderea procedurii succesorale

Moștenitorii trebuie să depună la notar o cerere pentru deschiderea procedurii succesorale, însoțită de documentele solicitate (certificat de deces, acte de identitate ale moștenitorilor, acte de proprietate etc.). Notarul va verifica dacă există testament și va întocmi documentele necesare pentru continuarea procesului.

4. Identificarea moștenitorilor și cotele succesorale

Notarul public va verifica identitatea moștenitorilor și va stabili cota succesorală a fiecăruia, în conformitate cu legislația în vigoare. În cazul în care există copii, soț supraviețuitor sau rude apropiate, aceștia vor avea dreptul la o parte din moștenire.

Se poate face succesiunea fără toți moștenitorii?

Da, este posibil. Acceptarea moștenirii nu este obligatorie, iar nicio persoană nu poate fi forțată să o accepte. În acest context apare noțiunea de „opțiune succesorală” – adică dreptul fiecărui succesibil de a decide, în termen de un an de la deschiderea moștenirii, dacă dorește să o accepte și să-și confirme astfel calitatea de moștenitor, sau să renunțe la ea.

Este esențial de reținut că, dacă un moștenitor nu își exprimă nicio opțiune – nici nu acceptă, nici nu renunță în termenul legal – se consideră că a renunțat tacit. În acest caz, succesiunea poate fi dezbătută fără el, iar cota sa va fi împărțită între ceilalți moștenitori care se prezintă.

5. Inventarierea bunurilor și datoriilor

Un alt pas important este realizarea unui inventar al bunurilor și datoriilor defunctului. Acest inventar va include toate bunurile mobile și imobile, conturile bancare și eventualele datorii ale defunctului. În acest moment, notarul va verifica actele de proprietate ale bunurilor și va determina valoarea totală a averii.

6. Întocmirea certificatului de moștenitor

După validarea documentelor și a moștenitorilor, notarul va întocmi certificatul de moștenitor. Acesta este documentul oficial care atestă drepturile moștenitorilor asupra bunurilor și datoriilor defunctului. Certificatul de moștenitor va fi necesar pentru a înstrăina bunurile moștenite, precum și pentru a le înregistra la autoritățile competente (Oficiul de Cadastru, bănci, etc.).

Actele necesare pentru dezbaterea succesiunii

Pentru a dezbate succesiunea, moștenitorii trebuie să prezinte la notar următoarele documente:

• Certificatul de deces al defunctului.
• Actele de identitate ale moștenitorilor (buletin de identitate sau pașaport).
• Certificat de naștere pentru a dovedi rudenia cu defunctul (în cazul copiilor sau altor descendenți).
• Testament, dacă există.
• Acte de proprietate ale bunurilor moștenite (de exemplu, titluri de proprietate, contracte de vânzare-cumpărare, acte de donație etc.).
• Certificat de căsătorie al defunctului (dacă este cazul).

Ce se întâmplă dacă nu există testament?

În cazul în care nu există un testament, succesiunea se face conform legii, iar bunurile vor fi împărțite între moștenitorii legali. Ordinea moștenitorilor legali este stabilită astfel:

• Clasa I sau clasa descendenților cuprinde copiii, nepoții, strănepoții etc. defunctului din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopție.
• Clasa a II-a sau clasa ascendenților privilegiați și a colateralilor privilegiați este alcătuită din părinții defunctului, precum și din frații și surorile defunctului și descendenții acestora.
• Clasa a III-a sau clasa ascendenților ordinari. Această clasă cuprinde bunicii, străbunicii etc. ai defunctului (din căsătorie sau din afara căsătoriei, fie că aparțin liniei paterne, fie că aparțin liniei materne).
• Clasa a IV-a sau clasa colateralilor ordinari cuprinde rudele în linie colaterală, altele decât cele cuprinse în clasa a II-a, până la gradul patru inclusiv, adică unchii, mătușile și verișorii primari ai defunctului.

Partajul moștenirii

Dacă există mai mulți moștenitori, aceștia pot decide împreună cum să împartă bunurile lăsate în moștenire. Partajul poate fi realizat la notar în cazul în care moștenitorii sunt de acord, dar dacă nu există un consens între aceștia, partajul va trebui să fie realizat prin intermediul instanței de judecată. În cazul în care există un litigiu legat de împărțirea bunurilor sau de alte aspecte ale moștenirii, conflictul dintre moștenitori se soluționează de către instanța de judecată.

Notarul este competent să soluționeze procedurile administrative legate de succesiune și să întocmească documentele necesare, dar în cazul unui litigiu, moștenitorii trebuie să se adreseze instanței pentru a obține o decizie finală.

Concluzie

Dezbaterea succesiunii este un proces esențial pentru a prelua bunurile și datoriile lăsate de o persoană decedată. În România, aceasta poate avea loc fie la notar, fie la instanță, în funcție de circumstanțele fiecărei moșteniri. Este esențial ca moștenitorii să se asigure că urmează toate procedurile legale corect și că documentele sunt complete.

Pentru a evita eventualele complicații, este recomandat ca moștenitorii să colaboreze cu un avocat pentru a asigura respectarea tuturor procedurilor legale și a proteja drepturile lor.

Dacă ai întrebări, completează formularul de contact!